Visul unei nopţi de toamnă (6)

visul unei nopti de toamna

La început, îmi propusesem ca schimbarea de comportament să fie o defulare a sentimentelor obscure care îmi posedaseră cu îndârjire creierii, o răzbunare pentru tot ceea ce reprimasem ani la rând în relaţii “toxice” şi lamentabile frustrări. Mă vedeam pe mine, în trecut, capabil să înghit orice doar pentru relaţie, mereu în postura celui rănit şi trădat. Oferisem tot iar în schimb primisem bătăi prieteneşti pe umăr. Numai gândul ăla şi luam foc! Fusesem folosit, aruncat şi reciclat, o victimă, un martir… un sfânt! Aşa, am stabilit clar: nu mai e loc de niciun fel de concesie, niciodată! Niciun fel de relaţie, pe primul loc voi fi eu, într-un egoism asumat, benefic doar persoanei mele. Se întorsese roata, era vremea mea, eu şi atât! Cu răutate şi ură absolută, am luat în serios noul rol. Mi se potrivea ca o mănuşă. Mă schimbasem, devenisem foarte relaxat, indiferent şi cu multă pofta de viaţă. Eram mândru de realizare, aveam o viaţă socială intensă, multe aventuri, mă îndreptam cu paşi repezi către Eul perfect pe care îl visasem: lipsit de sentimente şi regrete. Când puneam capul pe pernă, adormeam fără să mă gândesc la nimeni, fără coşmaruri.



Era lângă mine şi plângea de parcă toată fiinţa ei se preschimbase în lacrimi. Îi tremura bărbia şi abia reuşea să îngâne vreun cuvânt. O priveam lung şi îi spuneam pe un ton oarecare:
– Nu mai plânge! Nu e vina ta! Aşa sunt eu… iar tu ştiai asta de la început!

Nu îmi amintesc ce a răspuns, probabil că se aştepta la asta. A plecat în linişte iar eu nici nu m-am ridicat de pe canapea. În trecut, când o femeie plângea, mi se rupea sufletul… M-am speriat de propria-mi indiferenta dar am transformat acea grimasă într-un rânjet de satisfacţie. Am deschis a doua sticlă, m-am aşezat la laptop şi m-am afundat uşor, pe fundalul muzicii din boxe. Nici acum nu ştiu cum am ajuns să citesc mailul ăla. Începea cam aşa:
“Nu mai pot suporta felul în care am ajuns să ne vorbim. Am început să ne tratăm indiferent, este clar că nu ne vom mai opri vreodată. Nu mă mai iubeşti! Se simte asta din felul în care vorbeşti cu mine, din felul cum te comporţi, nu mă mai ţii în braţe, nu mă săruţi. Îmi răspunzi răstit la orice întrebare … Am nevoie să mă simt iubită…”
Era un mesaj lung în care ea îşi spunea apăsările. Pentru prima oară, l-am citit cap coadă. Demult, când îl primisem, nu avusesem răbdarea necesară să-l parcurg până la final. Era “biletul” de adio. Acolo, ea mă creiona în cele mai mici detalii, cu toate defectele şi neajunsurile. M-am revoltat… dar exemplele concrete continuau cu lux de amănunte şi mă lăsau fără alibi. Mă recunoşteam perfect în descrierile ei şi, nu ştiu din ce cauză (de la alcool??!), acum o înţelegeam perfect. Dintr-o dată, imaginea băiatului bun, care a oferit întotdeauna totul, nu mai stătea în picioare. Îmi scria de un om egoist, plictisit de viaţă, o persoană indiferentă care nu ştie să asculte şi nu e capabilă să susţină pe cel de lângă. Am căutat mai adânc în istoricul conversaţiilor, am ajuns până la cutiuţa cu amintiri. Într-un final, caracterizarea era completă. Citind, cu mintea de acum, toate bileţelele, scrisorile, mailurile primite de la “relaţiile toxice”, am realizat cu stupoare că întotdeauna am fost indiferent şi rece. Ca să vezi!



Câteva zile la rând cu ploaie deasă. Deşi toamna era încă departe, o vreme mohorâtă şi apăsătoare se adunase peste oraş. Mă simţeam sfârşit, o mare nelinişte îmi inunda gândurile. Pierdusem mult prea multe nopţi la rând, probabil băusem exagerat, poate se adunase oboseala… Nu ştiam sigur ce anume mă supără… sau ştiam perfect dar nu voiam să recunosc?! Reîmbibam creierul în alcool şi îmi revenea pofta de viaţă. A doua zi, o luam de la capăt, nelinişte, irascibilitate şi invariabil ţigările acompaniau paharele fără număr. Uneori, mă puneam în pat devreme, dar nu reuşeam să adorm, îi ghiceam silueta imprimată din ce în ce mai distant în așternuturile negre, îi simțeam parfumul, dulce-amărui precum heroina topită într-o ţigară. If I would, could you??!

Va urma?

Vezi partea 1 , 2 , 3 ,  ,

One thought on “Visul unei nopţi de toamnă (6)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *