Fantezie şi realitate (2)

fantezie si realitate

Mă implic şi intenţionez să rămân fidel. Intervine monotonia şi sunt nevoit să armonizez activităţile din aria dormitorului. Îmi place să experimentez, nu îmi pot stăpâni pornirile şi fanteziile… faţă de o nouă parteneră! Prefer remuşcările în locul regretelor, sunt infidel, niciodată neloial. Infidelitatea o traduc prin începutul sfârşitului, începuturile sunt pe placul meu, la fel şi finalurile! Detest perioada între, nu mimez fericirea! Fericirea e începutul perpetuu, orice în plus devine plictisitor.

When was the last time you did something for the first time?



Numărul de înmatriculare s-a dovedit o pistă dificil de urmărit. Maşina era înscrisă pe firmă, o firmă renumită , cu o flota cât parcările de aeroport. Era, totuşi, un punct de pornire şi nu m-am descurajat. Prin eliminare, am restrâns aria de căutare. Am dedus că, maşini de firmă, în compania aia, puteau să aibă trei categorii de angajaţi. Executivii, nu era cazul, vorbeam de un amărât de Golf 7, sales reps sau supervisorii, ăia de colindă pe teren. Clar, e sediul din Victoriei. Acul în carul cu fân. Pierdusem speranţa răzbunării, nu aveam chef să monitorizez parcările. Îngropasem, pentru moment, toată istoria.

Nemesis veghează peste cei care păstrează sfânt echilibrul fragil al universului, nimic nu rămâne fără pedeapsă. Acelaşi Golf alb parcat, 11 AM, sâmbătă, în faţă la Azzurro. Am virat scurt, am ocolit scuarul şi am oprit vis a vis. La masa din colţ, era singură, cu telefonul lipit de ureche, gesticula larg şi nervos. Fără dubii, acum eram sigur de identitatea ei. Îşi sugea ţigara, inspira adânc fumul. Cu importanţă, îl sulfa violent, în secvenţe sacadate, către ospătarul care tocmai îi adusese cafeaua. M-am aşezat indolent la masa ei, mi-am scos telefonul din buzunar şi am apelat, la întâmplare, pe cineva din agendă. I-am indus prin semne ospătarului că vreau şi eu ce îşi comandase domnişoara. Dacă la început ea nu mă observase, terminându-şi conversaţia, sigur nu înţelegea ce caut acolo la masa ei, terasa era goală. A încercat să afle dar mi-am apropiat arătătorul de buze în semn de tăcere absolută. Am continuat să vorbesc următoarele minute. Am închis telefonul şi l-am proptit lângă ceaşcă cu cafea.

– Te ascult…

– Poftim? Negresa care îşi protejează nurii.

– Nu pot sta mai mult de zece minute, încearcă să te încadrezi!

– Eşti cu capu’ ?! Nu ştiu cine eşti!

O priveam fix în ochi, scârbit şi plictisit. Nu mă recunoscuse.

– Voi ăştia de la ING… sunteţi cam distruşi! Verifică-ţi agendă, honey! M-am ridicat să plec… dar cuvântul ING avusese efectul scontat.

– Stai că nu mai înţeleg nimic!… a spus făcându-mi, involuntar, semn să mă aşez.

Şi am compus, ad hoc, o poveste verosimilă, pe sistem corporate. A înghiţit-o fără să respire.

– Eu sunt Cristina! Mi-a spus dulce, întinzându-mi o mânuţă catifelată. Sunt analist la ING.

– R., încântat! Mă incită analistele! O faci din plăcere?

 

Vezi partea

4 thoughts on “Fantezie şi realitate (2)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *