Fantezie şi realitate – Interludiu

fantezie-realitate

Dacă ar fi să încep… nu aş şti de unde. Nu pentru că mi-ar fi greu, n-am nicio jenă! Pur şi simplu… e dificil de ales. Sunt atâtea momente care-mi vin, de-a valma, în minte. Nu pot alege între m-a înşelat sau am înşelat-o. Nu pot face diferenţa între „vreau să văd dacă într-adevăr îmi lipseşti, sau poate e vorba de confortul pe care mi-l oferi” şi „între noi e un elefant, ceva, un animal mare, cred că eu sunt de vină„. Dezamăgiri, personale sau impersonale, adânc întipărite în subconştient. Sunt flasc, incolor, insipid, irelevant în exprimare. Încerc să iau unităţi de măsură, obiective, reuşesc! Îmi privesc viaţa din afara cutiei, extrapolez şi exemplific. Am înşelat pentru că am fost înşelat. Am fost înşelat pentru că nu am înşelat eu, în avans, drept asigurare. Calc pe cadavre, pentru linişte interioară. Nu e o poveste, nu e vreo fantezie, e pura realitate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *