Back in black

back in black

Îşi atingea, de bună voie, sufletul. Palpa, cu palmele goale, abisul. Pictat în culori macabre, întinate de ură, incomensurabil negru. În faţa lui, se aşterneau, pătaţi în negru-cenuşiu, oamenii gri. Îşi întorceau, mecanic, capetele încovoiate, împinşi de curiozitate. Pâlcuri-pâlcuri, martorii tragediei. Işi mutau apoi, rapid, privirea. Păreau să îl acuze:

“Gura lumii?

Jucărie!

O vom amăgi-o-ndată!

Dar ca dragostea pe lume…

Nu e nimeni mai curată !”

 

Delirez, asta nu mi se întâmplă! Inima mi-e neagră, la fel ca sângele ce-mi curge prin vene. Din start… n-am avut parte! Acum… nu am ce pierde!!!

Înainta în onorabilul cortegiu, cu pas silit şi expresie contrariată. Ajuns la locul de veci, rămâne cu gândul la întrebările interlocutorilor şi se străduieşte, pe cât poate, să nu scoată vreo vorbă. E dezgustat la gândul că, la un moment dat, va fi nevoit să dea explicaţii. Ce ar putea relata? Că s-a supus nedreptăţii? Că soarta şi-a impus voinţa?

Oamenii mor… zilnic! 

Abia îşi spuse în gând aceste cuvinte că-şi muşcă limba. Sunt Lupul între miei! Salută apoi, cu o reverentă prefăcută, preotul venit să slujească peste mormântul reavăn.

 

Va urma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *