Still got the blues

still got the blues

– Ascult!
Imperativ… dar știu că nu e pregătită să audă asta. Zâmbetul forțat, imprimat ridicol peste buzele-i arcuite și pline. O voce sonoră, volubilă, aproape vulgară. Ploi martunte întristaseră zilele trecute orașul, dar azi este soare. Fereastră e larg deschisă, mijesc și închid ochii de atâta lumina. Îmi joacă în pleoape, îmi trasează inele aurii peste retina. Fac un pas înapoi, privesc scena detașat, impersonal, spectator. Indiferent dacă e noapte, zi, ploaie sau soare de duminică… acum nimic nu mă mai împiedică. Sunt de neînduplecat. M-am culcat la 4 dimineață, îmi bubuie alcoolul prin tâmple. Mână îmi tremură spasmodic, ar fi bună acum o țigară…

Se uită atent la mine, îmi studiază fiecare gest. E încordată, mă simte… știe ce urmează să-i spun? Sunt atât de ușor de citit? E un pic palidă… sau poate lumina din fereastră îmi joacă feste de culoare? ROGVAIV pe fața ei… Cele mai stupide întrebări mă asaltează instantaneu. Le alung! Îmi fac curaj! acum îmi fac curaj…Da!!! Acum am curaj!

Mă aud vorbind, ca prin transă:
– Vrei să fii soția mea?!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *