Mă alung și ajung departe. Departe de mine, de noi, de cei care urăsc și mă privesc prin lentile de gheață.
Nu încerca să te oglindești în mine. Tot ce a contat moare.
Degeaba zâmbești. Nu mă convingi pe mine. Îți liniștești orgoliul.
Fericirea nu e în țigara pe care o fumezi în tăcere. Nici în cantitatea de alcool pe care reușești s-o bei.
Adrenalina, în schimb, încă o simți prin toți porii. Și o urmezi.
Ești în viață. Tu, cel în moarte clinică.
Restul numărăm țigări, pahare, zile. Cuantificăm. Facem statistici impresionante despre nimic.
Lasă un comentariu