Stăteam la coadă. În față, o bătrână număra mărunțișul. Casiera ofta, oamenii bombăneau. O priveam cum scormonea prin geantă după monede, printre bonuri vechi, chei și pastile. Am vrut să-i dau eu leul, dar m-am gândit că o să creadă că o umilesc. A găsit până la urmă cât îi trebuia. Le-a adunat în palmă, atent, de parcă ar fi vrut să le țină minte.
Am ieșit și mi-am aprins o țigară. Bătrâna a ieșit și ea, cu pâinea sub braț. M-a privit scurt.
„Banii se fac cu bani, mamă… da’ pâinea cu muncă.”
Am mai tras un fum. Mi s-a părut ca ninge.
Lasă un comentariu