La Oșan e coadă la ouă bio și la vinul ala bun.
În fața mea, un tip cu cămașă albă, in coș are un Kinder Bueno și o candelă roșie. Casiera întreabă:
— Atat?
El zice:
— Da, că oricum ne ducem de suflet plii.
În spate, o doamnă ține in brațe un miel de plastic și vorbeste la telefon:
— Jan, să nu-l lași pe unchiu’ Fane să taie el ouăle, că le face pătrate. Și dacă nu ies, le mai taie o dată..
Afară miroase a fum, a liliac și a lucruri nespuse de la Craciun.
Pe WhatsApp curg mesaje:
“Fie sa-ti taie lumina”
„Sărbători cu bine”
“Retardatu plii raspunde la telefon”
La masă, tata socru taie pasca de parcă rezolvă o problemă de cadastru.
Bunică-ta decedată întreabă dacă mai vrei drob, voce calda, insistenta. Vrei!
Zé spoiled brat scapă un ou împodobit pe gresie.
Și pentru câteva secunde e liniște..
Toti mestecă. Civilizat. Ca niște unii care știu că orice familie stă în echilibrul între credință, colesterol și zone tabu.
Paștele e al 2lea moment din an în care ne îmbrăcăm frumos si ne iertăm selectiv.
Liniștea vine târziu în noapte.
Imi place farfuria goalã rămasă pe masă. Paharele alea de comuniste de cristal. Și senzația că măcar o zi … ne suportăm mai atent.
Lasă un comentariu