Timpul zboară. Mie îmi pare că se târăşte…
Aveam aproape peste 17 ani, mă îmbătam uşor şi mâncam mai nimic. Deveneam emotiv, aparent fără motiv. Mă prefăceam. Nevoia de dramatism… compensam căcaturile în care mă târa adolescenta. Mă răzvrăteam şi beam. Scotoceam fervent buzunarele hainelor, filele cărţilor de pe rafturi, beam pe datorie. S-au scris caiete întregi cu numele meu. Conştientizam că voi muri mizer în timp ce „prietenii” mei pozează fericiţi. Pentru ei viaţa e frumoasă. Stau şi rânjesc stupid unii la alţii, n-au altceva de făcut decât să flirteze continuu, iar eu sunt nevoit să ii privesc, zi de zi, cum îşi contorsionează buzele diforme. Cam pe atunci am întâlnit-o într-un bar. Era cu doi-trei ani mai mare decât mine şi studentă. În seara aia am făcut cunoştinţă.
Peste câteva zile m-a sunat. Singură acasă, dă o petrecere, i-ar plăcea să bem ceva împreună. Mi-am consultat agenda, orarul pentru săptămâna viitoare. Luni dimineaţa, istorie. Cu Cojeasca, două ore. La Cojeasca nu dai skip, nu te bagă în bac! Era mitul care circula oraliceste prin curtea liceului. Am stat puţin pe gânduri. A doua zi aveam şcoală, dar voiam s-o revăd.
– La ce oră să mă prezint?
– Vino când vrei, şi nu trebuie să aduci nimic, avem tot ce trebuie!
La petrecere era aglomeraţie, prea mulţi oameni pentru cele două camere. Mă bucuram însă că o revăd. De aici a început relaţia noastră.
Lucrurile au mers bine… o vreme. Ea lua pastile, eu am luat bacul. Niciodată nu mi-a plăcut să jur credinţă şi supunere, dar asta am făcut următoarele 730 de zile. Uneori deveneam emotiv, îndreptăţit. Se făcea că era un zid, de-a lungul şi de-a latul. Nu mă simţeam nici bine, dar nici rău. Eram îndrăgostit şi nu ştiam de cine, trăiam mii de mahmureli fără să fi băut vreodată. Ea în schimb era dedicată relaţiei şi trăia doar cât să-mi tulbure existenata. Ce s-a întâmplat m-a luat total pe nepregătite.
– Te iubesc, pui. Trebuie să plec! Faţa mea tristă disimula fericirea, radiam. Pleca în provincie (la ţară în plm) câteva zile. Nici nu închisese bine uşa şi eu aveam deja planul făcut. Party, fix deasupra apartamentului ei, etajul 2.
Petrecerea în toi, toţii se holbează la mine. E de bine! – mi-am spus – şi am continuat cu golitul paharelor. Am devenit suspicios abia pe la 3 AM, când M. (gazda) m-a poftit politicos să plec spre casă. Hm, ceva suspect la mijloc., nu îi stă în fire să spargă distractia.
– Iau o apă din frigider şi plec! Acelaşi M. se postase în uşă, împiedicându-mă sa trec.
În următoarele secunde am realizat de ce se holbau toţi ăia la mine şi de ce M. nu voia să intru în bucatatarie. Un etaj mai jos se turna un film porno. Staring: iubita mea. Se vedea 4k, graţie refelexiei din geamul de vis a vis, pe luminatoriu. Prima reacţie a fost de negare. NU, nu credeam să existe alt prost (in afară de mine) să o fută p-aia! Am râs, am disimulat şi am continuat petrecerea. Pe la 5.30 AM am rămas singur. M. , inainte sa plece la somn, m-a pus sa jur că nu fac vreo prostie. Cross my heart! Degeaba, geamul sufrageriei de la etajul 1 era larg deschis, am profitat. De la etajul 2 până la etajul 1, o escaladă (gândeam), piece of cake, been there done that. Şi acum? Normal, am intrat peste ei în dormitor. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Am aprins lumina:
– Ce faceţi porumbeilor?!!
Morala?
– Întâmplările din trecut ocupa o coală A4
– Nu fă casting couch la daca ai luminatoriu!
– Degeaba pui filtre pozelor, tot urâtă eşti!
– Am inteles atunci că a escalada insemna de fapt să privesti… sus! Să URCI, să treci peste orice, cu zâmbetul pe buze. Niciodată, dar niciodată! nu coborî privirea!