Shades of a Salesman (1)

Painted Black

– Mâine, la 9.00 AM. Sună-i acum pe toți și dă-le adunarea, aveți mail cu request meeting. Să nu întârzie nimeni!
Cu 5 minute în urmă sunase Mr. CEO și-mi dăduse vestea. Se aprobase bugetul, intrăm în forță în toate orașele. Deplasări, interviuri, recrutări. Asta însemnă un singur lucru, multă muncă… și munca merge mâna în mână cu desfrâul, ori eu sunt îndrăgostit iremediabil de amândouă.
Boss, care-i faza, zi că-s curios, e de rău? Cu o voce pițigăiată, Jeff e mereu ca o fetiţă speriată. L-am cooptat în firma de ceva vreme, inimos și obedient, face mereu ce-i spun, fără comentarii, în orice context.
Chill, vorbim mâine. Știu că n-o să doarmă de nerăbdare, așa e el, curios ca o fată mare .

Luni ajung ca de obicei înainte de ora 9. Surpriză, îi găsesc în sala de conferințe, buimaci și rupți de somn. Se simte un iz de alcool, băieții au fost pe baricade în week-end. Trântesc laptopul pe masă, 5 minute zen cât citesc titlurile dimineții, tabieturi vechi. Ăștia mai să adoarmă.

– Unde e Petrescu? Ce v-am zis să fiți toți aici ? Jeff, trebuia să te ocupi…
Ca o soprană:
– L-am sunat, a confirmat…să-l sun iar? se agită, gesticulează.
– Lasă, sun eu, spune-i Angelicăi să-mi facă o cafea, rece, fără zahăr, știe ea.
Apelez, răspunde cu greu, răgușit de somn.
– Dl. Petrescu…mă scuzați, v-am deranjat ?
– Aăă, scuze, ajung acum…juma’ de oră..
– Pretene, trebuia să fii aici la ora 9, unde ești?! Ai confundat cumva ora cu spitalul?
– Păi..
– Niciun păi, te aștept! am trântit Blackberry-ul, tot pe masă.

Apare Jeff cu cafeaua, în spatele lui Angelica. Tinerică, maxim 21, îmbrăcată office. Se uită curioasă să vadă la cine am ridicat tonul, mă tot scrutează din priviri. E de o lună în Firmă, pozează în timidă dar îi ghicesc conturul de tanga nivelat pervers pe sub fustița strâmtă, puțin peste genunchi. Chill, darling, te aprofundez cât de curând… În fiecare seară, după program, o așteaptă înfrigurat le fiancé. Își păzește amărâtul comoara. Le pauvre… citesc pe fața ei Infernul, ori „Cerber”, îi mănâncă din palmă.

– Deci, les fillettes, pe scurt, mărim echipă. Am nevoie iute de oameni. Organizare. Jeff, bagi anunțuri pe worstjobs.ro în toate orașele, ăla clasic, abilități de comunicare, orientare către client, bla bla. You kno’ the drill.
– Măcar angajăm şi noi mai multe femei? M-am săturat de pulărăi… Asta era Rareș. Înfipt, din topor dar genul pe care pot să mă bazez. Un pasionat consumator de bere și curve mai mult sau mai puțin rafinate. Contrar aparențelor, destul de citit.
– Rareș, cât mai multe, frumoase și …deștepte. Tonul mi-a devenit mai prietenos.
– Şi tinere, nu? Se uită complice la mine, îmi știe clar pasiunea bolnavă pentru nubile. Îl aprob din priviri.
– Andrei, sună la hoteluri în fiecare oraș. Vezi să aibă sală de conferințe, ceva elegant. Room service 24/7 și a doua intrare prin spate, it’s a must! Andrei, masiv şi ipohondru, paradoxal se imaginează extrovertit el fiind exact opusul. Își poartă peste tot, la îndemână, săculețul cu medicamente. Are glume în program, doar că şi le notează mereu în palmă. Scenarist.

– Rareș, du-te la financiar cu hârtiile astea, stai pe capul lor să îmi vireze banii de deplasări. Am plecat la weekly, girls! Diseară ne vedem, as usual, la Club R, să vină cineva să mă ia pe la 10! Dați cu banu’ care dintre voi nu bea în seara asta.

Angelica zâmbește contagios când trec pe lângă recepție. Îi răspund similar, în minte îmi fac scenarii, dominatrix like și nu sunt adeptul vreunui safe-word. Urc, pe scări apare Dl. Petrescu. Fumează ca șarpele, negru la faţă. De când îl știu oscilează între agonie şi extaz. Pentru el viața e Even Steven din Seinfeld, cu o mână ia, cu cealaltă dă. Seamănă un pic cu Kramer cu părul ăla în cap, prins în bentiță.
– Bă, Petrescule, cât e ceasul? Încerc să par dur deși sunt foarte amuzat.
– Sunt plin de nervi, penalizează-mă, fă ce vrei, da’ lasă-mă acum că mor de draci. Tremură a servaj, cu siguranța urmează o poveste din care iese invariabil șifonat.
– Zi, repede, ce pățiși? Îi fac jocul.
– Pula mea, m-a luat garda cu 140 pe DN, în localitate … Eram cu mașina lu’ ‘ăl bătrân…Când m-ai sunat, abia mă trezisem, eram încă la Sinaia…
– Felicitări, pisi, ai bătut recordul Prahova-Bucureşti…da’ ce fac io cu tine acum dacă nici de șofer nu mai ești bun?
Boss, sper s-o dreg, aia de m-am combinat azi-noapte, ta’su e colonel de miliție, cică mă rezolvă, dacă o rezolv și eu satisfăcător…
– Hmm…Satisfăcător? Auzi, ia de spală-mi mașina…ai dovadă 15 zile, nu? Vezi să o dea cu silicon…într-un fel … satisfăcător! Îi pasez cheile și urc.

Sus, Big Brother și un birou imens.

– Băi Escovici, în 3 luni trebuie să pui la punct toate departamentele. Ai mâna liberă, toți managerii în subordine. Cu așa buget, aștept cifre! În fiecare luni, board meeting, în rest, n-ai ce căuta la HQ. Aaa, să nu uit, uite cheile de la noua ta mașină, încearcă să n-o distrugi și p’asta.

Scurt și la obiect, îl admir pe omul ăsta… Dar încă nu terminasem cu el.
– Mai vrei ceva? zice clipind des.
– Da, Angelica! Să treacă la mine în departament. De azi!
– Clasic, dragul meu Escovici, nici nu mă așteptam să ceri vreo ajustare la salariu. Femeile o să te îngroape! Dispari… și îmi zâmbește înțelegător.

Banii nu sunt scopul…mai ales când toată lumea zâmbește!

Ies de la BB cu satisfacție machiavellică. Petrescu, morcovit, încă la țigară.

– N-ai plecat, mă? Crezi că Blackie se spală singură? Uite talonul, ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap, am primit alta nouă, cu elice alb-albastră, fosta îţi rămâne ţie, cado!
– Deci… să moară mă-sa! La mine funcționează asta cu principiile echitației…îmi ia carnetu’ și în aceeași zi primesc mașină de la muncă…
– Principiile echității, băi, călăreț fără cap! Hai, diseară la 10 să vii să mă iei de acasă, avem gathering şi eşti designated driver. Rezolvă-ți, azi (!!!), necunoscuta de la munte, că altfel degeaba ți-am dat mașina!

L-am lăsat pufăind. La recepție, Angelica, absorbită în treburi importante.

– Angi, azi termini programul mai devreme! Nu părea mirată. La fel cum, mai târziu, la mine acasă, atunci când i-am ejaculat foarte rapid în gură, nu a părut foarte surprinsă.

Îmi spune cu un tupeu nuanțat:

– Deci.. în fiecare zi de luni… termin mai devreme?! Sau… doar tu ai privilegiul asta?  Îi simt curiozitatea și în același timp dorința.

Plictisit îi fac semn să coboare, i-a venit taxiul. Pleacă lăsând în urmă o dâră de orgasm semi-consumat. Înainte să adorm, dau play filmulețului înregistrat pe camere, din 3 unghiuri diferite, nu mă joc cu amintirile. Mă masturbez, atent la fiecare detaliu… și adorm aproape satisfăcut.

4 thoughts on “Shades of a Salesman (1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *