Shades of a Salesman (3)

shades of a salesman

Jeff conduce, ambele mâini agăţate de volan, îl strânge încordat ca pe-o amantă la prima reprezentaţie.
Jeff, o calci? Ne apucă noaptea …
Am 110…răspunde mândru de realizare, probabil tocmai îşi bătuse recordul de viteză.
Fată, ai 110 maşini în spate care vor să depăşească şi nu au loc de tine…Accelerează până la 120 şi se bagă pe banda 1.
Ba, stai dracu’ pe banda de viteză şi înfige-te în pedală, să apucăm să mâncăm ca oamenii!! În ritmul ăsta…mâncăm covrigi în timp ce ţinem interviurile… Insist degeaba, l-am pus oprească şi am condus restul de drum. Lângă mine, Jeff, mândru că atinsese viteza luminii, îşi roade cu poftă degetele. Ajungem în sfârşit la hotel, mă grăbesc să parchez şi lovesc maşina din dreapta. Cobor, oarecum amuzat de situaţie, să evaluez pagubele. A noastră n-are nimic… adversarul s-a ales cu o portieră înfundată. Realizez abia acum că nu aveam suficient loc acolo şi trag maşina vis a vis, în faţa unui supermarket.
– Jeff, ţi-am zis să fii mai atent când conduci!…I-o servesc rânjind cu satisfacţie. Încearcă să răspundă dar cuvintele i se opresc undeva pe drum, lăsând se audă un fel de gâjâit de motoretă în doi timpi. Se făcuse verde la faţă, aproape la fel de verde că tricoul polo pe care-l purta. Înghite în sec şi în aceeaşi secundă frigiderul mi se umple cu penisuri multicolore de unicorn. Am continuat :
– Cât fac check-in-ul, ia du-te pe aici şi găseşte a cui e maşina, să îi dai omului RCA-ul ! Mi-am luat geanta din portbagaj şi m-am îndreptat către hotel.

În recepţie mă întâmpină o domnişoară amabilă. Uniforma parcă e făcută special ca să-i scoată în evidenţă formele de sirenă. Protocolar, îi comunic datele rezervării mele. Se apleacă elegantisim deasupra monitorului, atât cât să observ că minunatele-i curbe sunt potenţate de un push-up bra. Nu sunt deloc dezamăgit, astea cu sânii mici au mai multă imaginaţie în pat şi mai ales îmi place ca atunci când femeia stă deasupra sau doggy style să nu îi atârne, gravitaţia de cele mai multe ori este nedreaptă şi deformează nemilos tot ce este în exces. Mă surprinde că îi scanez decolteul şi mă priveşte înţelegătoare printre gene, clipind des. Simt mişcări de trupe la mezanin, mi-o imaginez dezlănţuită, posedată până la epuizare, cu urlete, tras de păr, strâns de gât, tot dichisul.
Da, am găsit dl. R. , aveţi o suită şi nu există dată de check out… etalându-şi dantura fără cusur.
– Nu ştiu cât voi rămâne în Constanţa, am discutat deja asta la telefon cu patronul vostru. Probabil că cel puţin o lună…dar rămâne de văzut. Între timp apare Jeff, nu găsise proprietarul maşinii pe care o avariase fără scrupule.
– Ai încercat şi la supermarket?
Nu.. faţa roşie, presărată din loc în loc de mari pete albe, îi trădează nivelul frustrării.
– Păi ia vezi…repejor că sunt în întârziere!
– Dânsul se cazează tot la noi? spune vocea suavă a Arinei (conform ecusonului poziţionat strategic lângă sânul drept).
A, Jeff…. Uitasem… Găsim o cameră pentru el? Două nopţi?
Se apleacă din nou cu dărnicie peste monitor… o culoare frumoasă de sutien… Bikinii or fi tot roz? Daaa, clar sunt roz… o prinde bine rozul pe tenul ăsta arămiu, proaspăt bronzat.
Îmi pare rău, nu mai e nicio cameră disponibilă…Dar suita dumneavoastră are şi o canapea, aţi putea să îl găzduiţi până găsim ceva liber.
– Hm, mă mai gândesc, am alte planuri cu canapeaua aia…Până una alta, e un BMW verde parcat în fata hotelului, ştii cumva al cui e?
– Aici în faţă? Da, este al lui Serghei.
– Şi cum aş putea să-l localizez pe acest Serghei?
– Simplu, e şeful pazei, acum e în restaurant, îl găsiţi jos!
Las bagajele în recepţie şi cobor scările către restaurant. L-am recunoscut imediat, mare, ceafa lată, cu un tricou care plezneşte de mulat şi tatuaje tribale de un verde fioros. Chinuie cu curu-i gargantuesc scaunul înalt de la bar şi soarbe zgomotos dintr-o sondă cu bere.
– Serghei? Aprobă din capul brăzdat de cicatrici. Ai un BMW verde? Din nou mă aprobă, de data asta ridicându-se ameninţător. Scaunul zvâcneşte mai-mai să sară într-o parte ca un resort decomprimat brusc.… Caltaboss, vezi că ţi-a lovit-o unu’ adineauri şi a plecat. A parcat vis a vis, dacă te grăbeşti îl găseşti la supermarket, e o maşină albă, branduita. Un lungan în tricou verde. Nu mi-a mulţumit şi nici nu era nevoie, satisfacţia de a-l vedea cum pleacă nervos să caute agresorul îmi era de-ajuns. Jeff, data viitoare o să te gândeşti de două ori înainte să te joci cu conturile mele de socializare!!!

L-am urmărit cum dispare pe scări şi am urcat apoi cu bagajul în cameră. Nu am zăbovit mult, Jeff e în timpul programului, pe pontajul meu, nu îl vreau prea mototolit, ăia de la ITM abia aşteaptă scandal. Vis a vis, zarvă mare, lume îmbulzită la spectacol. Cefosu’ îl fugăreşte pe Jeff în jurul maşinii. Nu prea are spor, ăsta mai sprinten, îl dovedeşte la alergat. Jeff tipă cât îl ţin plămânii, cefosu’ gâfâie zgomotos şi îl înjura de toţi morţii. După mai multe rotocoale în ambele sensuri, urmărirea se termină, cefosu’ aproape leşinat, Jeff  profită de respiro şi vine alergând spre mine.
– Fă ceva că mă omoară ăsta! Shit, m-a văzut … se ascunde în spatele meu.
– Du-te în recepţie, rezolv eu …
Simt asfaltul cum se cutremură în timp ce micuţul se apropie nervos că îşi scăpase prada.
– Văd că l-ai identificat pe infractor, îi spun râzând în timp ce trece pe lângă mine. Mormăie ceva de neînţeles şi îşi continuă asaltul spre hotel. Numai că vezi tu, era o glumă..de fapt lunganul te căuta să-ţi dea asigurarea… S-a oprit brusc şi acum venea ameninţător către mine. Am simţit un fior rece pe şira spinării. M-a salvat la timp recepţionera, care apăruse printr-o minune divină lângă mine:
– Serghei, el este R, e oaspetele patronului. Am răsuflat uşurat. Eroina mea …cu chiloţei roz (aşa sper, că sunt roz) şi profil de icoana din Red Light District… Ceafălată îmi trage o privire ucigătoare şi apoi, cu o blândeţe care îmi topeşte inima, îmi întinde laba:
– Serghei, încântat! Ai nişte glume de tot căcatul…O să ţin ochii pe tine!

Îl regăsesc pe Jeff la recepţie şi după un scurt refresh la bar pornim spre sediu. Toma, managerul de zonă, ne pofteşte în biroul lui. E mult spus birou, îl transformase într-un soi de depozit, peste tot numai ţoale, genţi, parfumuri , telefoane, tablete, era o nebunie. Pe canapea nişte aşternuturi mototolite, clar dormise acolo noaptea trecută. Ne povesteşte că are casa din Năvodari în renovare.
– Dar cu Dragonul Roşu care-i povestea?
– Fratello, din ce bani crezi că mi-am făcut casă? Că doar nu din salariu.. E început de vară, merg vânzările din plin acum că e sezon…

Nu scăpăm de el până nu probăm nişte cămăşi Ralph Lauren, made on ză boat. Jeff e încântat, mai ales că Toma îi face discount, trei la preţ de doo. Bun.
– Bă, vreau şi eu să-i văd p’ăia de vin la interviuri, aţi chemat pizdulici? Jeff îi confirmă şi îi pasează teancul de cv-uri. Se arată nemulţumit de ce vede:
– Nasoale frate… Chem eu câteva bazate?
– N-ar strica, tre’ să luăm 10 oameni…
Toma pleacă cu telefonul la ureche şi îl trimit pe Jeff după covrigi.
Interviurile decurg ok, selectez 5 promiţători. Apare Toma radiind.
Gata Boss, ţi-am găsit oamenii…după el, intră alte 4 fete şi un tip. Prezentabili… şi după discuţii, mă declar mulţumit de ei. Îi anunţ pe toţi să vină a doua zi cu actele pentru angajare şi implicit la training. Sunt încântat, nu mă aşteptam să găsesc ce am nevoie chiar din prima zi.
– Jeff, sună-l pe Petrescu, să vină mâine dimineaţă în Constanţa, să-şi facă bagajele pentru cel puţin o săptămână, avem treabă. Sună-i după şi pe restul care au trecut de interviuri şi cheamă-i cu actele.

Ajuns în club am pornit direct către bar, am dat gata câteva shoturi de iniţiere, am schimbat câteva impresii cu barmanul pe care îl ştiam din anii trecuţi, după care m-am întors la masă. Toma dispăruse, Jeff se bălăcea într-un cocktail cu umbreluţă roz.
– Unde-i mă dementul?
– Nu ştiu, i-a sunat telefonul şi a ieşit, e plecat de vreo 15 minute. Boss, eu unde dorm diseară?
– Cine a zis că dormim?
Mi-am comandat o sticlă de vin şi am intrat rapid în peisaj. Început de sezon, destulă lume prin club, animatoare, puştani cu fiţe, viaţa de noapte la mare. O mână suavă pe după gâtul meu. Mă întorc curios, Arina, eroina de la hotel. Rochiţa albă mulată face contrast superb cu tenul ei corect ars de soare. Renunţase la sutien, era un adevărat orgasm al privirilor şi toţi bărbaţii din club juisau pe imaginea asta. Spune ceva dar nu aud prea bine, muzica e la maxim. Îi fac semn să ia loc lângă mine pe canapea şi ea se aşează direct în poala mea. Îi simt izul de alcool din respiraţie şi asta mă incita teribil.
– R, vreo problemă cu băieţii în seara asta?
– Sweety, problemele le crează de obicei femeile, dar eu le rezolv întotdeauna! Zâmbind cu substrat şi lăsându-mi mâna să alunece liberă peste genunchii ei. Am împărţit frăţeşte următoarea sticlă de vin, între timp a apărut şi Toma, înconjurat de trei tipe (recunosc pe una dintre ele, venise astăzi la interviuri, Lavi). Se aşează tacticos la masă ca un sultan pe divanul din harem şi îmi studiază însoţitoarea. Schiţează un gest aprobator. Fetele care îl însoţesc nu par a fi de aceeaşi părere. Se uită invidioase îşi dau coate şi şuşotesc. E lesne de înţeles de ce, tipa arată bine, e de departe atracţia serii, se simt ameninţate şi îşi pierd matriarhatul în fata amazoanei cu alură de Red Light District.
– Hai să mergem, îmi şopteşte Arina în ureche.
– Hai… nu m-a interesat care urma să fie direcţia, clar nu la hotelul meu, ar fi fost aiurea pentru ea. Ce mai contează, sunt puţin ameţit şi simţurile oricum mi-au luat-o razna.

În taxi dăm de unul povestitor. Aşa aflu cine a tras la revoluţie şi unde îşi fute Mazăre minorele. Recunosc, partea a doua m-a captivat pe deplin. Am luat nişte treburi de băut de la un non stop şi am urcat. S-a aşezat peste mine fără să mai aştepte vreun semnal. M-a desfăcut la pantaloni şi şi-a îndepărtat chiloţeii, nu de tot, suficient cât să văd că sunt roz (oh yeah!). Am tras de bretelele rochiţei, i-am dezvelit sanii de amazoana şi cu ambele palme am început să îi masez. În acelaşi timp am simţit-o umedă şi strâmtă contractându-se în jurul meu. M-am ridicat cu ea cu tot, am întors-o cu spatele şi m-am împins în ea. Gemea sacadat, începuse să tremure iar eu intram şi ieşeam în ritmul gemetelor ei. Palmele de pe sâni le-am mutat apoi în părul ei, după care instinctiv mi-am căutat telefonul, nu mă joc cu amintirile…

 

Vezi partea 1 ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *