Shades of a Salesman (2)

Painted Black

Am plecat devreme în dimineaţa aia. În maşină un miros pregnant de ţigară dar şi un iz de parfum. De damă. Încerc să ghicesc cui îi aparţine dar mă las păgubaş, îmi sună telefonul. Jeff:
Neaţa, Boss, e totul pregătit aşa cum am discutat. Am sunat toate cv-urile selectate de tine, ai programările aferente pe mail. Vezi că ţi l-am trimis de pe laptopul tău, al meu e praf. Prima întâlnire o ai la ora..
– Jeff! de unde îmi ştii parola de la laptop??? Pare un pic încurcat dar în acelaşi timp parcă îi simt zâmbetul de pe faţă.
– Pff, toată lumea o ştie, Boss, în primul rând pentru că ne-ai spus-o chiar tu, în club R, iar în al doilea rând pentru că e extrem de reprezentativă pentru tine şi nu e greu să o intuieşti.
Hmm, ar trebui să o las mai moale cu Club R…şi bineînțeles, să îmi schimb naibii parola!
– Ok, Jeff, discutăm despre asta când mă întorc de la Călăraşi. Ocupă-te şi de celelalte cv-uri,
cheers!
Majoritatea drumului pe autostradă, lejer, cu muzică bună, ajung fără să simt în oraș. Parchez vis a vis de sediu şi preţ de o ţigară arunc un ochi peste mail-ul de la Jeff. Înăuntru mă aştepta managerul de zonă. Un tip însurat, cu doi copii, pe la 40 de ani, îndesat și cu ochi iscoditori. Pare bucuros să mă vadă dar sunt sigur că nu îi convine deloc situaţia, mai mulţi angajaţi, mai multă muncă. Mă întâmpină cu o cafea şi mă conduce în sala de recepţie. Sare direct la subiectul care-l macină:
– Deci mie nu îmi mai trebuie oameni, noi suntem ok în formula asta. Avem rezultate bune, e creştere faţă de anul trecut. Să se lucreze mai bine la motivaţiile financiare pentru noi, ăştia de acum, decât să angajăm alţii.
– Dragul meu, ordinele se execută, nu se discută …deci subiectul ăsta chiar nu îşi are sensul. Dar, dacă tot ai vorbit despre rezultatele “bune “ pe care le aveţi, le-am analizat înainte să vin şi sunteţi VARZĂ!
Îşi dă ochişorii peste cap şi o da în bâlbâială:
– Bă, nu ştiu pe ce te uiţi tu, dar..
– Cu siguranţă nu mă iau după rapoartele tale umflate, am sursele mele, bă! Exact când conversaţia aproape că degenerase, intră Flori să mă anunţe că a sosit primul candidat.
– Trebuie să intru în interviuri, continuăm discuţia după.
– Băi, vorbim diseară, am o surpriză pentru tine, sper că nu ai alt program. Îmi face cu ochiul şi iese.
Intră o domnişoară foarte zâmbitoare. Se aşează în diagonală, picior peste picior. Tipa arată bine, un parfum finuţ îmi atinge nările. Mă uit fugitiv peste cv-ul ei, de altfel nu foarte stufos.
– Povesteşte-mi despre tine! i-am spus lăsându-i cv-ul la o parte.
– Ce anume vreţi să ştiţi?
– Tot ce îmi poţi spune… dar fii succintă, am la dispoziţie doar 15 minute.
– De ce mă luaţi aşa repede, sunteţi un pic cam răutăcios…nu păreaţi genul…
– Cum adică nu păream, ne cunoaştem?!
– Păi nu ne cunoaştem dar v-am văzut şi eu profilul de hive5.
Mă uit contrariat la ea , despre ce vorbeşte? Nu ar fi avut cum să îl vadă, nu îmi ştie numele şi chiar şi aşa, profilul e accesibil doar celor din lista de prieteni.
– Chiar nu înţeleg, lămureşte-mă!
Tu mi-ai dat add!! Schimbase tonul la persoana a 2-a singular. Ţi-am văzut pozele, pasiunile, pari foarte prietenos, în special cu femeile…
Poate chiar o adăugasem în momentele mele de “luciditate” nocturnă? Mai fac uneori asta şi într-adevăr, aspectul fizic o recomandă. Am închis interviul cu clasicul te contactăm noi.
Intră următorul candidat, tot o tipă. Un cv bun, experienţă relevantă în domeniu, aspect fizic plăcut, isteaţă. Răspunde corect la toate întrebările, vorbăreaţă, cu iniţiativa. Îmi place. O rog pe Flori să îmi printeze ce i-am trimis pe mail.
– Uite foaia asta, este un text pe care vreau să îl corectezi. Conţine mai multe greşeli pe care trebuie să le găseşti, ţin mult ca oamenii care lucrează cu mine să ştie limba romană! I-am întins-o şi am ieşit din cameră.
Flori mă informează că managerul de zona are ceva să-mi comunice. Intru la el în birou, din nou îmi rânjeşte cu ochii ăia mici:
– Diseară ţi-am rezervat o cameră la hotel, avem o mică activitate “câmpenească”. Te-aş fi luat la mine dar nu se pretează, dacă înţelegi ce vreau să zic..
Înţelegeam foarte bine ce voia să spună şi eram sigur că mai urmează ceva. Într-adevăr, mi-a întins un cv.
– Te rog, dacă ai timp, să discuţi şi cu persoana asta, poate se potriveşte. Din cv îţi sărea în ochi poza, o faţă de curviştina, 25 ani. Fixându-l:
– Directore, parcă nu voiai angajări, ce s-a întâmplat între timp?
– Dacă trebe’, asta-i situaţia, cine sunt eu să mă opun…ridicând din umeri.
– Ok, cheam-o în jumătate de oră. Am analizat rapid opţiunile, o să îl am la mână. Ţi-ai căzut singur în plasă, idiotule!
M-am întors satisfăcut în sală. Mă bucură rezultatul testului şi îi comunic domnişoarei că poate să aducă actele de angajare şi că o aştept săptămâna viitoare la training. Bucuroasă, în timp ce se ridică să plece, îmi spune:
– Să ştii că îmi place profilul tău de hive5, eşti într-adevăr un tip deschis, mă bucur că vom lucra împreună!
Abia acum înţeleg… Jeff şi laptopul meu! Îl distrug! Îl voi suna la noapte, când îi e somnul mai dulce… Eu cu siguranţă voi fi înecat în aburi de alcool şi fum de ţigară. Sunt tare curios ce animatoare mi se vor prezenta. Am ceva inspiraţie pentru nişte filmuleţe de vară, aşa de pus la colecţie, nu mă joc cu amintirile!

 

Foto : freepik.com

3 thoughts on “Shades of a Salesman (2)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *