Sfârşit de aprilie, undeva în curtea liceului, la o ţigară cu Bob. O primăvară neobişnuit de caldă, o stare de bine, contagioasă, ne molipsise pe toţi. Copaci în floare, parfumuri minunate, o adevărată simfonie de culori. Amândoi eram pătrunşi de moment şi contemplam cu nesaţ frumuseţea naturii care ne înconjura, eram îmbătaţi de dulcile miresmele ale sezonului, în mângâierea razelor de soare. Dragostea plutea în aer.
– Băăă, uite cât i-au crescut ţâţele lu’ Adelina!!! Trăi-ţi-ar…. Bob e intrigat de augmentarea bruscă a bustului colegei de la 10C. Odată cu căldură, apăruseră şi ţinutele mai lejere iar fetele îşi etalau cu mândrie nurii.
– Jet, mă…!! I-au crescut o pulă! Are push-up, n-aveau cum să crească atât de repede!
– Frateee, eşti chior?! I se văd sfârcurile întărite ca nişte arme albe!!
– N-are cum! Îţi spun sigur! Am vrut să i-o pun la bairamu’ lu’ Stoica, ăla din iarnă… I-am dat jos sutienul…n-aveai pe ce pune mâna!
– Îţi zic io, ia anticoncepţionale şi şi-a dat drumu’ în ea…ăsta e secretul!
– Cine să-şi dea, mă, drumu’? Iar ţi-a dat mă-ta să citeşti revista Bravo? De unde dracu’ iţi vin ideile astea??!
– Dacă tu eşti prost şi nu i-ai băgat-o, o fi reuşit altu’ mai experimentat… zice aruncându-mi o privire dispreţuitoare de atotcunoscător.
– Băh, tu iar te-ai masturbat la Sandy Belle şi vii să pozezi în Rocco Siffredi!
Dezbaterea a continuat şi probabil ar fi atins proporţii epice dacă nu ar fi apărut Roxana 12A.
– Noi ne-am strâns mai mulţi şi mergem de 1 Mai la mare, avem cazare şi mai sunt locuri libere. Vă băgaţi? Ne cercetează cu un aer superior de parcă tocmai ne invitase la o expediţie în Antarctica, nu la plajă în Costineşti. Trebuie să recunosc că invitaţia suna bine, iar Roxana, deşi e mereu cu nasul pe sus, e o tipă populară în liceu, plus că e cu doi ani mai mare decât noi. Asta înseamnă acces garantat în grupul fetelor de a 12-a, alea dezinvolte şi dezbrăcate de inhibiţii. Nu sunt prea sigur pe finanţele mele şi evit să îi răspund direct. Bob conchide rapid, cu un rânjet tâmp:
– Dacă vine Adelina… merg şi eu! Târâitul metalic mă împiedică să-l apostrofez, se sunase de intrare.
În seara aia, acasă, după îndelungi dezbateri, mi s-a aprobat bugetul, suma cerută iniţial fiind redusă cu 50%. Ştiind cu cine am de-a face, cerusem oricum de două ori mai mult, deci eram în cărţi. M-am întâlnit a doua zi cu Bob să punem ţara la cale şi să procurăm cele necesare. Ne-am înarmat cu câteva cartuşe de Marlboro Lights, o sticlă de Jack (Bob a sustras-o din stash-ul lu’ mă-sa) şi multe prezervative (a fost un an bun, şi acum mai am o grămadă din lotul ăla, în ambalajul original).
În ziua plecării erau toţi adunaţi pe peron. În timp ce mă apropiam agale, făceam prezenţa. Nu lipsea nimeni, ba chiar era cineva în plus… Bob, ceva mai retras de grup, pitit după nişte coloane. Mă-sa îl sorbea din priviri şi îi aranja grijulie un smoc de păr imaginar. Am palmat repede ţigara şi m-am îndreptat hotărât către ei.
– Săru’ mâna, doamnă! Ce faceţi, veniţi cu noi la mare? Ce drăguţ ar fi…! îi spionam reacţiile lui Bob cu coada ochiului. Fierbea, mai ales că vorbeam destul de tare cât să audă toată gaşca.
– R. , tu intotdeauna eşti un simpatic… dar stinge, te rog, ţigara aia! O să te arzi în palmă şi e păcat să-ţi iei adio de la o viaţă sexuală atât de activă! A început să râdă cu poftă şi a continuat:
– L-am adus cu un taxi, nu ştiu ce şi-a băgat în bagaje, sunt destul de grele! Îmi face complice cu ochiul… Hai că vă las acum, aveţi grijă de corpurile voastre, dar mai ales de ale lor! Şi a arătat discret către fetele din grup. Dar asta doar dacă vă duce capul, măcar unul dintre ele!
A plecat zâmbind şi am simţit-o. Tare i-ar fi plăcut să vină cu noi. Şi mie de altfel, se ţinea bine mă-sa lu’ Bob.
– Îmi dai, măh, şi mie un sanviş?!
– Da’ ce crezi că sunt io!? Şi-a aprins însetat ţigara, uitându-se atent, în zare, după maică-sa cum dispare.
– Nu ţi-a făcut mă-ta şi pacheţel pentru drum? Râdeam cu lacrimi în ciuda palmei pe care mi-a servit-o prieteneşte după ceafă. “Glasul roţilor de tren” în difuzoare, am urcat toţi în vagoane.
– Name your poison! căutând să scoată artileria grea din bagaje.
– Să o luăm uşor, coborâm la următoarea gară şi luăm nişte bere … Avem timp suficient să ne facem praf. Acum suntem la pândă! Eram încă de pe atunci înzestrat cu un simţ practic nemaipomenit.
– Adelina unde e?
Va urma